.jpg)
Jumătate dintre toateacele suprafete de terenuri agricole detinute de România, asa dupa cum mentioneaza specialisti, au mare deficit in privinta umiditatii din sol.
Inca se acum 20 , 25 de ani suprafaţa irigată pe care o avea România s-a redus aproximativ la jumătate din intreaga supratata agricola, infrastructurile pe care le au irigaţiile fiind supuse unor procese ce sunt continue si repetate, in ceea ce priveste degradarea. Experienţa data de seceta din anii trecuti a dus totusi interesul acordat de catre majoritatea fermierilor, cat si investiţiilor în astfel de sisteme de irigaţii, să fie unul din ce in ce si mai mare, asa cum afirma specialistii si reprezentanţii pe are ii au companiile ce sunt producatoare şi distribuitoare ale acestor sisteme.
Costurile ridicate in ceea ce priveste energia electrica şi acelea care sunt necesare pentru alimentarea sistemele cu apă sunt argumentele principalele ale agricultorilor cand renunţa, in fiecare an din ultimele două decenii, la a utiliza infrastructurile de irigaţii. In anii din urma insa, tehnologia acestor irigaţii a dus la progres , evoluand performanţele acestora si devenind din ce in ce si mai ridicate.
Sistemele de irigaţii actuale sunt niste sisteme dotate cu diversi senzori şi in acelasi timp cu niste panouri automatizate, ce sunt computerizate, putand fi valorificate in mod superior atat apă cat si cantitatile utilizate la culturi, in acest fel eficientizand consumul energetic.
Utilizarea acestor sisteme de irigatiilor apoi a dus la reducerea atat a riscurilor scat i la cresterea de producţie, deoarece irigarea culturilor a ajuns sa fie cea mai buna metoda de reducere a riscurilor în cazul afacerilor agricole.
Este aproape evident pentru orice persoana ca prin intermediul irigarii facute cu precadere în perioadele in care a fost secetă, atat calitatea dar şi randamentul pe care il au culturile irigate au crescut, iar acest lucrul inseamnă in mod implicit si o crestere a veniturilor.
In momentul de fata, în intreaga lume, din cele 1,5 miliarde hectare terenuri arabile, sunt irigate circa 300 milioane de hectare, cestea putand sa furnizeze o treime din intreaga producţie agricolă din lumei. India, SUA insa şi China au ajuns sa aiba împreună cam jumătate din intreaga suprafata in care se face aceasta irigare sistematică.
Aportul pe care il aduc terenurile irigate din cadrulproducţiei de cereale, in intreaga lume ajunge sa fie de aproximativ 4%, acest lucru corespunzand cu producţia medie recoltata de la 18% din intreaga suprafaţa a terenurilor arabile ce se inregistreaza pe plan mondial.
In acelasi timp, terenurile irigate isi au contributia lor importanta la procesul de creştere al populaţiei ocupate, aceasta avand o crestere de aproximativ 30%.
Rata de creştere a amenajărilor acestor sisteme de irigaţii a scăzut incepand de la 2 cam pana la 3% în anul 1970 , asta pana in anul 1980, ajungand sa scada cu inca 0,6% între anul 2000 si 2010.
Conform unor statistici ce sunt realizate de catre specialişti, pentru a produce un singur kilogram cu grâu e necesar ca inca din faza de însămînţare si pana la recoltare, cam de 400 maxim 2.000 de litri de apă, cantitatea aceasta variind in functie de zona care poate sa fie mai mult sau ceva mai puţin aridă.